Mă aflu aici ca să vorbesc cu tine în lumea virtuală, în care gândurile mele, sentimentele mele, iubirea mea devin publice, şi pentru ce toate acestea? din cauza furiei ce o avem, din cauza urii pe care am costruit-o, din cauza acestei tăceri pe care eu o combat pentru a recostrui acel dialog cu tine, pentru acele răspunsuri care nu ajung, sau pentru acele mii de motive pentru care nu se vrea sau nu se are curajul de a admite propriile greşeli, sau pentru acele alegeri care ne poartă pentru moment să fim fericiţi, o fericire scump plătită pentru că ne îndepărtează de fiinţa noastră, sentimentul nostru, crezul nostru.

Me uit al tuo gand

„”Eu sunt un zambet inundat de lacrimi, o inganare de strigate, de soapte… Te-am asteptat la portile iubirii si mi te-ai sprijinit cautand suflet… tu, cea mai calda soapta a noptii mele. De te voi pierde ma voi cauta pe mine printre ploi si astre… Priveste-mi rasul… tu l-ai trezit… sa nu ma lasi s-apun. Chiar daca am plans, m-ai invatat sa rad… de-am innorat, m-am agatat de stele… de-am rasarit, in raze ai invelit o lume a noastra, o lume a sperantelor mele… lumea iubirii. „”

Un om bătrân întâlnit în drumul meu într-o zi îmi spuse că viaţa este în acel copil care surâde, în simplitatea sa şi în acea puţină cunoaştere a acestui lung sau scurt parcurs. Acel zâmbet îl purtăm cu toţii în inimă, în minte, în drumul nostru, pe care vicisitudinile vieţii îl modifică, îl transformă, dar acel zâmbet, acea splendoare, acea lumină pe care o vedem în ochii acelui fel al nostru de a fi copii nu se schimbă niciodată. Numai timpul schimbă forma chipului, cunoaşterea noastră, timpul vieţii noastre, dar acea lumină, acel zâmbet niciodată nu se schimbă, pentru că ar fi de ajuns să avem cu noi două fotografii în acel portofel cu cărţi de credit şi cu bani, printre acele documente importante, în care păstrăm fotografiile celor pe care îi iubim, să  avem cu noi şi acea imagine de când eram copii. Şi revăzând-o am vedea cât ne-am schimbat, dar am vedea şi că acei ochi, acel zâmbet, nu se schimbă cu mult, regăsit şi şters de praf poate fi încă acel zâmbet şi acea lumină pe care noi o avem toate zilele în inima noastră. Acea inimă a ta care poartă acel zâmbet, acea lumină, acest om care-ţi vorbeşte, care-ţi scrie în aceste pagini virtuale, o caută în toate zilele vieţii sale.

Pentru că în acel zâmbet al tău este acea lumină a iubirii tale, acea forţă învingătoare pentru acel drum pentru care tu de mult timp lupţi, acele obstacole, acele uşi pe care le deschizi, acele rezerve de iubire pe care le ai înăuntrul tău, dar care din când în când te poartă şi la acele pauze de reflecţie, de căutare a tine însăţi în toată această trudă, pentru a fi câştigătoare pe acel drum pe care tu îl parcurgi.

E in asta cuvinte scrii da tine

„”Ati vazut cum arata o invingatoare? Imi doresc sa cred ca am castigat la loteria viselor premiul cel mare al fericirii. Vreau sa-i rad destinului in fata si sa-i demonstrez ca daca el s-a incapatanat sa-mi refuze fericirea, am sa ma incapatanez sa i-o fur cu orice pret. Vreau sa sterg cu lacrimile ploii deciziile gresite pe care le-am luat si toate iluziile in care am ratacit. Sufletul meu a albit inainte de vreme. Dar ii cer iubirii sa-i dea mai multa viata si un strop de roseata… o nuanta calda care sa nu se termina odata cu ivirea zorilor si cu potolirea lacrimilor. Iubesc oamenii cu bune si rele asa cum sunt ei, iubesc mirosul de ploaie si norii care anunta iubirea, urasc si inteleg despartirile, astept mai mult de la mine decat ceea ce asteapta cei din jur… pentru ca sunt o invingatoare. In ochi imi joaca fericirea, indiferent ca umerii imi sunt drepti sau adusi, fata trista sau vesela. Stiu ca pot totul si ceea ce nu pot acum, o sa pot mai tarziu. Maine, poimaine, intr-un colt de undeva, in felul si timpul unui cumva… „”

Pe acel drum nu eşti singură, sunt şi eu, suntem mulţi, şi noi toţi luptăm cu acest destin nefavorabil, pentru acel premiu, acea victorie, acele trei bătăi de coplote care vestesc fericirea unei iubiri atât de greu şi cu încăpăţânare căutată de mulţi ani.

Nu plânge.

Închide-mă

în această cameră.

Rupe tăcerea ta împotriva

aroganţei lumii

care este plină de

lucruri inutile de făcut

lucruri inutile de spus.

Câte lucruri inutile

pe care le avem în cap!

Dar zâmbetul tău rămâne

în inima vieţii.

Trebuie să creştem.

Vei învăţa să priveşti cerul

urmând un vis real

în inima vieţii

O INIMĂ O PENIŢĂ O COALĂ ALBĂ PENTRU A-ŢI SPUNE TE IUBESC înger Femeie

Aici am hotarit sa includ unele explicatii la cum urmeaza sa folosesti reteaua de comunicare .:ZebideZ:. Dupa cum ai observat, in pagina profilului tau, care s-a deschis dupace te-ai inregistrat sunt niste widgeturi (ferestre ce reprezinta unul su mai multe evenimente). toate acele widgeturi au un buron in coltul drept sus "Editeaza" . Apasind acel buton poti sa iti editezi toate setarile ce sunt acolo. Dar hai s-o luam pe rind: